Definiția Sadovei este tradiția și cultura străbună. Toate îndeletnicirile pe care strămoșii le-au practicat cu drag sunt continuate de către sadoveni și predate, mai apoi, generațiilor tinere, ritual practicat de când se știu. Produsele populare reprezintă, încă, o formă de artă și de respect față de trecut pentru oamenii de aici, iar cei mai pricepuți meșteri nu se dau în lături de la a face cunoscut publicului larg frumoasele moșteniri ale Bucovinei. De la realizarea portului popular la arta prelucrării lemnului, fiecare domeniu își are în comună maestrul.

Portul popular este purtat cu mândrie de sadoveni și transmis, cu prețuire, din generație în generație. Doamna Zahara Botă este unul dintre meșteșugarii satului și are grijă ca iile și cămășile bucovinene să nu fie date uitării și să fie recunoscute oriunde. Dumneaei coase aceste piese de port popular din Bocovina păstrând o veche tradiție și ea moștenită din bătrâni.

Meșteșugul prelucrării lemnului a fost răspândit în zona de munte, dar puțini mai sunt cei care s-au încumetat să învețe această artă străveche. Domnul Dumitru Latiș, muntean al Sadovei, a preluat cu drag și curaj această îndeletnicire, dând lemnului noi forme și întrebuințări. De la porți de lemn impunătoare și până la case din bârne atent lucrate, sadoveanul nostru nu se dă în lături de la nicio provocare a cărui actor principal este lemnul.

Sculptarea lemnului este o artă binecunoscută în zona Bucovinei, dar practicată din ce în ce mai rar de localnici. Nicolae Coca, însă, este unul dintre meșterii populari care duce această îndeletnicire mai departe având grijă să nu rămână doar un fir al istoriei. Din mâinile lui iau naștere linguri, coveți, cofe, toate articole de trebuință în casele sadovenilor, atât în trecut cât și în prezent.

Până la mândra cămașă și inconfundabilii ițari purtate de feciorii bucovinei e cale lungă. La fel ca și temelia unei case, aceste piese ale portului popular au și ele o bază. Doamna Maria Constantinescu țese pânza fără de care cămășile și ițarii nu ar exista. Acest element cheie al hainelor tradiționale este, mai apoi, împodobit cu elemente folclorice care dau unicitate portului. Mai pe scurt “Finis origine pendet.”

Încălțămintea românească a celor mai vechi timpuri își are și în Sadova un înaintaș. Domnul Constantin Coldovan duce mai departe una dintre străvechile meserii, transmise din tată în fiu, meseria de opincar. Opincile, parte a portului tradițional, ce își au rădăcinile din vremea dacilor sunt în continuare făurite cu mândrie de către meșterul nostru popular, alături de alte încălțări și accesorii din piele precum ghete, cizme sau curele. 

(Fun fact: Primul român care a făcut înconjurul lumii, a purtat pe tot parcursul călătoriei opinci, schimbând 497 de perechi.)

Priștoarea sau după denumirea ei mult mai consacrată, catrința, deservește ca și fustă în portul popular tradițional al femeilor. Articolul vestimentar moștenit de la vechile generații este purtat cu aceeași mândrie și dragoste pentru tradiție de sadovence. Doamna Angela Cotruț țese priștori, având grijă ca acestea să rămână și pentru generațiile tinere un simbol al portului popular și un motiv de fală de o frumusețe unică.